Opening conference of the congress of the Romanian Society for Cultural Anthropology (SACR), Bucharest 24/09.

Abstract

În România, lăutarii formează o categorie distinctă de muzicieni. De obicei sunt de origine romă şi prestează la cerere în cadrul unor evenimente ca nunţi, botezuri şi târguri politice. Lăutarii autendinţa să accentueze latura profesională a activităţii lor, de multe ori prezentând-o ca pe unmeşteşug care naşte emoţii. A fi “deştept”, “cioran” sau “şmecher” sunt concepte esenţiale înmodul lor de a înţelege eficacitatea muzicii. Extinzându-se de la atitudini globale până la trăsături muzicale specifice, aceste noţiuni conturează o paradigmă unde muzica este mai mult o“tehnologie de incântare” decât o formă de comunicare. Pornind de la date etnografice, voiîncerca să precizez felul în care lăutarii înţeleg relaţia între inteligenţă, plăcere şi emoţii.